M-a intrebat cineva acum ceva timp de ce nu am mai scris. Uite ca scriu. Cand m-am logat am vazut ca ultimul post este din decembrie. acum suntem in mai. ” pfaaai cum trece timpul…” mi-am zis in gand.
In fine, revenind…mi-as fi dorit sa scriu despre ceva mai vesel, sa impartasesc ganduri de copil de 23 de ani. Voi scrie in schimb despre medicii de pe salvare pentru care eu am un respect deosebit. Am in general un respect deosebit pentru totii medicii dar cei de pe salvare sunt “preferatii” mei. Scriu ” preferati” intre ghilimele pentru ca, desi mi se pare ca fac o treaba extraordinara mi-as dori sa ma intalnesc cu ei foarte rar, daca se poate deloc.
Nu a fost cazul noaptea trecuta cand mi-au trecut pragul casei la ora 2 . Mama avea tensiune si se simtea cum nu se mai simtise niciodata. Nu stiu daca este o chestie despre care sa scrii pe blog dar am prea multe ganduri adunate in minte care nu ma lasa sa lucrez in liniste. ( da, sunt la serviciu, si intre 2 comenzi mai scriu 3 randuri).
Salvarea a venit foarte repede, in 5-7 minute maxim de cand a sunat tata. Nu ii inteleg pe cei care se plang ca salvarea vine dupa 2 ore de la apel. Oamenii aia nu stau la tigara si isi zic ” lasa-l bah sa astepte, ca nu e grav”. Nu! Oamenii aceia sunt trimisi in diferite locuri in functie de gravitatea situatiei. Daca te doare burta si chemi salvarea nu ar trebui sa te mire faptul ca intai vor merge dupa un om lovit de masina si aflat in mijlocul strazii in situatie grava.
Intra in tot felul de case, care mai de care. Intra in case de tigani, sunt amenintati de rudele celui bolnav, trebuie sa intre in contact cu oameni nespalati. Si o fac, o fac fara discriminare. Lucreaza in ture, iar la 3 noaptea ei sunt in misiune. Nu ai cum sa intelegi treaba asta daca te duci frumos dimineata la serviciu si scapi dupa-amiaza.
Mai aud uneori ” medicii de pe salvare sunt niste prosti”. Nu, nu sunt niste prosti ca d-asta au stat 6 ani in facultate, d-asta a durat nu stiu cati ani rezidentiatul. Sunt pregatiti pentru situatii extreme, stiu sa faca faza oricarei situatii si da, chiar stiu sa se poarte cu oamenii. Sunt rabdatori, dau explicatii pe larg si lucreaza rapid si profesionist.
Am intrat in contact cu ei de nenumarate ori, in special cand traia mamaie, si niciodata nu mi s-au cerut bani sau, niciodata vreun medic nu a lasat impresia ca ar dori vreo rasplata de orice fel.
Multe sunt cazurile in care efectiv au salvat vieti. Datorita lor cineva a trait. Presupun ca asta este rasplata suprema, sa stii ca ai facut ceva pentru cineva si datorita tie, acea persoana este acum in viata. Sunt oameni(ei, medicii) care au invatat sa nu puna la suflet, sa nu lase munca sa le afecteze viata de zi cu zi. Cu toate astea sunt sigura ca in cazul unui deces, medicul de pe salvare se va gandi la asta cand va pune capul pe perna, avand poate mustrari de constiinta: ” puteam sa fac mai mult, puteam sa il salvez” .
Sincer va doresc sa nu aveti de-a face cu ei in mod direct, dar ganditi-va la ei cand veti vedea acum o ambulanta cu sirena pornita pe strada. Merita tot respectul nostru.
p.s. mama se simte mai bine. va merge azi la cardiolog.
