Am vazut zilele trecute intr-un magazin inghetata “Panda” facuta de Napoca. Si mi-am adus aminte ca acum multi ani, cand mergeam cu parintii la mare 10 zile pe an vara, tata imi cumpara inghetata Panda. Cred ca mai erau si altele din aceeasi gama dar se pare ca asta mi-a placut cel mai mult.
Atunci totul parea mai simplu, fara griji, fara responsabilitati. Vara stateam la bunici ( nu va ganditi ca aveam bunici la tara, ci la 2 statii de autobuz mai incolo, la Gorjului). Nici nu exista statia de metrou Gorjului. Inainte era un parc mare in fata blocului unde vara veneau cei care il transformau intr-unul “de distractie”. Niciodata nu m-am dat in ” Lanturi”. Imi era o frica teribila ca ori sar din scaun ori se rupe lantul cu mine si zbor cu scaunul. In schimb ma uitam fascinata la cei care se dadeau si simteam aceleasi emotii pe care le simteau si ei.Ulterior parti din parc au disparut incet incet si au aparut magazine, spalatorii auto iar pe spatiile verzi ramase libere (putine la numar) au napadit buruienile si uite asa s-a dus si parcul nostru.
Si imi aduc aminte ca inainte de inghetata Panda, mancam inghetata la cornet de la magazinul de vizavi de scara bunicilor. Era la cornet, la vafa si la pahar. Cea la cornet era cea mai ieftina dar mie imi placea mai mult cea la vafa. De fapt cred ca vafa imi placea. Si era inghetata in 2 culori: de vanilie si de ciocolata. Daca imi aduc bine aminte cred ca puteai sa ceri si numai de o singura aroma.Legat de inghetata: tin minte ca eram in fata blocului si jucam bedminton cu Andreea, Alin si Florin si ca ni s-a oprit fluturasul intr-un bradut. Si tot scuturam saracul bradut de n-a prins el cutremure sau furtuni ca “asta” niciodata. Pe alee trecea domnul Badea, un vecin tare simpatic de la 9 care inca mai traieste saracul. Si ne-a dat el bani de fluturas ca sa nu mai chinuim bradutul. Dupa ce a plecat, noi am dat fluturasul jos din bradut iar cu banii primiti ne-am luat toti 4 inghetata la vafa. Eram foarte mandri de isprava noastra.
Mamaie cumpara un praf de suc intr-un fel de punguta mata. Si stiu ca erau trei variante : cu eticheta rosie, portocalie sau galbena. Dintr-un plic ieseau 2 litri de suc sau poate chiar mai mult. Era echivalentul sucului Tec. Din pacate nu imi aduc aminte cum se numea. Asta se intampla destul de recent. Si desi toata lumea manca guma Turbo, mie mi se parea prea tare si mestecam Mint, o guma cubica si verde cu un ambalaj la fel de verde.
Tin minte ca la sfarsit de saptamana mergeam la parinti si venea tata si ma lua vineri seara. Si mergeam pe jos si ne opream la magazinul de cartier si luam apa minerala Biborteni la sticla de sticla, nu ca acum de plastic. Ce gust bun avea. Si dadea sticle la schimb ca sa fie mai ieftin.
Cam atat pentru azi…
Ne mai amintim si in alta zi…
Cred că Citronada se numea sucul praf. Se putea şi mînca, în faţa blocului.
Tocmai am aflat de la o prietena ca se numea “Tang”
A, e posibil, că tu eşti mai mică.
Am vazut Tang in Praga la supermarket si mi-am adus si eu aminte cum beam cantitati industriale cand eram mica !
)