Apoi l-am vazut in masina in care urma sa ma urc si eu pentru a merge la mare. Statea pe scaunul din fata, iar eu stateam in spate cu tipa din club, cu care de altfel, m-am imprietenit repede si cu care prevedeam un viitor stralucit ca prietene. Era prietena lui. Nu ne-am prea bagat in seama decat la jocul de “Killer, preda-te” unde, vrand nevrand, privirile ni s-au intersectat de cateva ori. Atunci am stiut. Am stiut ca tipul de langa mine nu ma intereseaza oricat de bine ar arata, ca il vreau pe el, pe prietenul viitoarei mele prietene, pe prietenul tipului de langa mine. In modul superficial si ignorant care ma caracterizeaza (sau, care imi place sa cred ca ma caracteriza) imi placea el, il vroiam pe el.

Se apropia ziua mea de nastere, Elvis si tipa se despartisera. Eu inca eram cu celalalt.

Halloween 2009: un moment important din viata mea. Am iesit in Crossroads cu cel cu care eram si cu El. Atunci am dansat prima oara si tot atunci am reusit (dupa 3 incercari nereusite din lipsa de curaj) sa il strang de mana.

De atunci a inceput povestea noastra,  povestea noastra continua si plina de momente pline de emotie.  A trecut 1 an jumate si de fiecare data cand ma gandesc la toate acele momente sau doar la el, am fluturi si imi vine sa zambesc.

Simt ca l-am gasit, ca el e, ca sunt a lui toata. A fost si este alaturi de mine in toate momentele frumoase sau mai putin frumoase. Imi zambeste cum numai el stie sa o faca de fiecare data cand ma vede. Ma fascineaza in fiecare zi si nu ma mai satur sa il privesc.

Ma simt norocoasa ca este al meu si ca sunt a lui si ii multumesc ca exista.

In weekend ma mut la el-cu emotie si cu inima deschisa.

Am cel mai bun feeling legat de asta. Acelasi feeling pe care l-am avut atunci cand i-am strans mana in Crossroads si aceeasi caldura placuta care ma napadeste de fiecare data cand il vad, dupa o zi de munca.

Acest post iti este dedicat tie!

Te iubesc!

Cu drag,

a ta…

Atunci totul parea mai simplu, fara griji, fara responsabilitati. Vara stateam la bunici ( nu va ganditi ca aveam bunici la tara, ci la 2 statii de autobuz mai incolo, la Gorjului). Nici nu exista statia de metrou Gorjului. Inainte era un parc mare in fata blocului unde vara veneau cei care il transformau intr-unul  “de distractie”. Niciodata nu m-am dat in ” Lanturi”. Imi era o frica teribila ca ori sar din scaun ori se rupe lantul cu mine si zbor cu scaunul. In schimb ma uitam fascinata la cei care se dadeau si simteam aceleasi emotii pe care le simteau si ei.Ulterior parti din parc au disparut incet incet si au aparut magazine, spalatorii auto iar pe spatiile verzi ramase libere (putine la numar) au napadit buruienile si uite asa s-a dus si parcul nostru.

Si imi aduc aminte ca inainte de inghetata Panda, mancam inghetata la cornet de la magazinul de vizavi de scara bunicilor. Era la cornet, la vafa si la pahar. Cea la cornet era cea mai ieftina dar mie imi placea mai mult cea la vafa. De fapt cred ca vafa imi placea. Si era inghetata in 2 culori: de vanilie si de ciocolata. Daca imi aduc bine aminte cred ca puteai sa ceri si numai de o singura aroma.Legat de inghetata: tin minte ca eram in fata blocului si jucam bedminton cu Andreea, Alin si Florin si ca ni s-a oprit fluturasul intr-un bradut. Si tot scuturam saracul bradut de n-a prins el cutremure sau furtuni ca “asta” niciodata. Pe alee trecea domnul Badea, un vecin tare simpatic de la 9 care inca mai traieste saracul. Si ne-a dat el bani de fluturas ca sa nu mai chinuim bradutul. Dupa ce a plecat, noi am dat fluturasul jos din bradut iar cu banii primiti ne-am luat toti 4 inghetata la vafa. Eram foarte mandri de isprava noastra.

Mamaie cumpara un praf de suc intr-un fel de punguta mata. Si stiu ca erau trei variante : cu eticheta rosie, portocalie sau galbena. Dintr-un plic ieseau 2 litri de suc sau poate chiar mai mult. Era echivalentul sucului Tec. Din pacate nu imi aduc aminte cum se numea. Asta se intampla destul de recent. Si desi toata lumea manca guma Turbo, mie mi se parea prea tare si mestecam Mint, o guma cubica si verde cu un ambalaj la fel de verde.

Tin minte ca la sfarsit de saptamana mergeam la parinti si venea tata si ma lua vineri seara. Si mergeam pe jos si ne opream la magazinul de cartier si luam apa minerala Biborteni la sticla de sticla, nu ca acum de plastic. Ce gust bun avea. Si dadea sticle la schimb ca sa fie mai ieftin.

Cam atat pentru azi…

Ne mai amintim si in alta zi…

E: Buna ziuuuaa.. As dori si eu sa fac o comanda.

Tipa Wu Xing: Ati mai comandat de la noi?

E: Da, Elvis Apostol.

Tipa Wu Xing: Pe ce adresa?

E: Iuliu Maniu, nr XX…. Da, exact.

Tipa Wu Xing:  mai este numarul valabil?

E: Da este.

Tipa Wu Xing: Ok,  va ascult

E: As dori si eu o portie de orez Wu Xing….un pui shi-shuan(or however u write this:)) )….siiiii……o portie de furnici in copac…

Eu: De copac!

E: Pe copac….

Eu : DDDDEEE copac.

E: de copac.

Tipa Wu Xing rade…deci aveti o portie de orez Wu Xing, o portie de furnici de copac…si un porc shi-shuan.

E: nu nu…un pui shi-shuan

Eu: si bete….beteeee

E: si o portie de bete (rade) un set de bete…:)) …ok multumesc

p.s. comanda vine intr-o ora.

In fine, revenind…mi-as fi dorit sa scriu despre ceva mai vesel, sa impartasesc ganduri de copil de 23 de ani. Voi scrie in schimb despre medicii de pe salvare pentru care eu am un respect deosebit. Am in general un respect deosebit pentru totii medicii dar cei de pe salvare sunt “preferatii” mei. Scriu ” preferati” intre ghilimele pentru ca, desi mi se pare ca fac o treaba extraordinara mi-as dori sa ma intalnesc cu ei foarte rar, daca se poate deloc.

Nu a fost cazul noaptea trecuta cand mi-au trecut pragul casei la  ora 2 . Mama avea tensiune si se simtea cum nu se mai simtise niciodata. Nu stiu daca este o chestie despre care sa scrii pe blog dar am prea multe ganduri adunate in minte care nu ma lasa sa lucrez in liniste. ( da, sunt la serviciu, si intre 2 comenzi mai scriu 3 randuri).

Salvarea a venit foarte repede, in 5-7 minute maxim de cand a sunat tata. Nu ii inteleg pe cei care se plang ca salvarea vine dupa 2 ore de la apel. Oamenii aia nu stau la tigara si isi zic ” lasa-l bah sa astepte, ca nu e grav”. Nu! Oamenii aceia sunt trimisi in diferite locuri in functie de gravitatea situatiei. Daca te doare burta si chemi salvarea nu ar trebui sa te mire faptul ca intai vor merge dupa un om lovit de masina si aflat in mijlocul strazii in situatie grava.

Intra in tot felul de case, care mai de care. Intra in case de tigani, sunt amenintati de rudele celui bolnav, trebuie sa intre in contact cu oameni nespalati. Si o fac, o fac fara discriminare. Lucreaza in ture, iar la 3 noaptea ei sunt in misiune. Nu ai cum sa intelegi treaba asta daca te duci frumos dimineata la serviciu si scapi dupa-amiaza.

Mai aud uneori ” medicii de pe salvare sunt niste prosti”. Nu, nu sunt niste prosti ca d-asta au stat 6 ani in facultate, d-asta a durat nu stiu cati ani rezidentiatul. Sunt pregatiti pentru situatii extreme, stiu sa faca faza oricarei situatii si da, chiar stiu sa se poarte cu oamenii. Sunt rabdatori, dau explicatii pe larg si lucreaza rapid si profesionist.

Am intrat in contact cu ei de nenumarate ori, in special cand traia mamaie, si niciodata nu mi s-au cerut bani sau, niciodata vreun medic nu a lasat impresia ca ar dori vreo rasplata de orice fel.

Multe sunt cazurile in care efectiv au salvat vieti. Datorita lor cineva a trait. Presupun ca asta este rasplata suprema, sa stii ca ai facut ceva pentru cineva si datorita tie, acea persoana este acum in viata. Sunt oameni(ei, medicii) care au invatat sa nu puna la suflet, sa nu lase munca sa le afecteze viata de zi cu zi. Cu toate astea sunt sigura ca in cazul unui deces, medicul de pe salvare se va gandi la asta cand va pune capul pe perna, avand poate mustrari de constiinta: ” puteam sa fac mai mult, puteam sa il salvez” .

Sincer va doresc sa nu aveti de-a face cu ei in mod direct, dar ganditi-va la ei cand veti vedea acum o ambulanta cu sirena pornita pe strada. Merita tot respectul nostru.

p.s. mama se simte mai bine. va merge azi la cardiolog.

Ceea ce este si mai placut este ca ma uit in jur si vad ca nu sunt singura. Nu sunt singurul licurici.

In alta ordine de idei, ma uimesc in fiecare zi gandurile care imi pot trece prin minte.Dilema zilei de azi: daca esti fata si ai parul lung….excesiv de lung sa spunem (pana la fund) cum stai pe wc? Stiu, suna stupid, numai mintea mea putea sa debiteze astfel de lucruri.Mi-am intrebat colegii, iar Catalin presupune ca trebuie dat in jurul gatului(ca un fular), Olivia l-ar da in fata in timp ce altcineva ( nu am retinut exact cine) a sugerat ca ar trebui sa se tina de el.( whatever that means:P )

Din discutiile avute cu baietii am ajuns la concluzia ca acestia prefera fetele cu parul lung. Le accentueaza femininitatea, spun ei. Stefania este de parere ca parul trecut de jumatatea spatelui este scarbos.Eu personal am vazut fete cu parul scurt, chiar baieteste tunse carora le statea super bine.

Voi ce ziceti?

o seara buna,

Licuriciul din borcan

p.s. care este oare femininul de la “licurici”?

1. Dacă ai putea să intri și să trăiești într-o carte, care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! (Dar într-un film? Dar într-un cântec?)

Sincer, Harry Potter. Lume magica si carte captivanta. Ajunsesem sa uit sa ma duc la baie din cauza ei. Ca film cred ca “The notebook” ( i know, girlish) sau Shinning trough. Partea cu cantecul nu am inteles-o.

2. Dacă ai putea să-ți alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?

I love my name. Inainte nu imi placea Emanuela in schimb eram moarta dupa Ema. De la o vreme am observat ca atunci cand fac o rezervare/ programare etc. ma recomand cu Emanuela. Hmm…Daca as fi de gen opus? Probabil ca Serban sau Matei.

3. În ce altă țară ai vrea să trăiești pentru 1 an și de ce?

Cred ca mi-ar placea sa traiesc in Spania sau Franta. Mi se par fermecatoare. Am vazut pozele unor amici si mi s-au parut fascinante stradutele mici, vederea la mare, pietele, parcurile. Cu cat stau sa ma gandesc mai mult cu atat imi vin mai multe idei. Mi-ar placea si in Polonia ( din motive subiective).

4. Care e visul cel mai neobișnuit pe care l-ai avut și pe care ți-l amintești?

Cand am visat ca am cazut cu liftul si am murit.

5. Povestește o zi din viața ta imaginându-ți că ești un animal.

I love dogs so I assume I would be a dog-a fluffy Golden Retriever. Sa ies cu stapanii in parc si copiii sa se apropie de mine fara teama. Sa alerg toata ziua si sa imi snifai stapanii. Iar seara sa adorm in cosul meu.

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi această persoană și de ce ai ales-o?

Cred ca as trai in pielea unui baiat. Pura curiozitate.

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ți-ar fi primele gânduri și ce ai face prima dată?

Cred ca as innebuni.

Ii pasez leapsa lui Lori.