De cand eram copii part 1

Am vazut zilele trecute intr-un magazin inghetata “Panda” facuta de Napoca. Si mi-am adus aminte ca acum multi ani, cand mergeam cu parintii la mare 10 zile pe an vara, tata imi cumpara inghetata Panda. Cred ca mai erau si altele din aceeasi gama dar se pare ca asta mi-a placut cel mai mult.

Atunci totul parea mai simplu, fara griji, fara responsabilitati. Vara stateam la bunici ( nu va ganditi ca aveam bunici la tara, ci la 2 statii de autobuz mai incolo, la Gorjului). Nici nu exista statia de metrou Gorjului. Inainte era un parc mare in fata blocului unde vara veneau cei care il transformau intr-unul  “de distractie”. Niciodata nu m-am dat in ” Lanturi”. Imi era o frica teribila ca ori sar din scaun ori se rupe lantul cu mine si zbor cu scaunul. In schimb ma uitam fascinata la cei care se dadeau si simteam aceleasi emotii pe care le simteau si ei.Ulterior parti din parc au disparut incet incet si au aparut magazine, spalatorii auto iar pe spatiile verzi ramase libere (putine la numar) au napadit buruienile si uite asa s-a dus si parcul nostru.

Si imi aduc aminte ca inainte de inghetata Panda, mancam inghetata la cornet de la magazinul de vizavi de scara bunicilor. Era la cornet, la vafa si la pahar. Cea la cornet era cea mai ieftina dar mie imi placea mai mult cea la vafa. De fapt cred ca vafa imi placea. Si era inghetata in 2 culori: de vanilie si de ciocolata. Daca imi aduc bine aminte cred ca puteai sa ceri si numai de o singura aroma.Legat de inghetata: tin minte ca eram in fata blocului si jucam bedminton cu Andreea, Alin si Florin si ca ni s-a oprit fluturasul intr-un bradut. Si tot scuturam saracul bradut de n-a prins el cutremure sau furtuni ca “asta” niciodata. Pe alee trecea domnul Badea, un vecin tare simpatic de la 9 care inca mai traieste saracul. Si ne-a dat el bani de fluturas ca sa nu mai chinuim bradutul. Dupa ce a plecat, noi am dat fluturasul jos din bradut iar cu banii primiti ne-am luat toti 4 inghetata la vafa. Eram foarte mandri de isprava noastra.

Mamaie cumpara un praf de suc intr-un fel de punguta mata. Si stiu ca erau trei variante : cu eticheta rosie, portocalie sau galbena. Dintr-un plic ieseau 2 litri de suc sau poate chiar mai mult. Era echivalentul sucului Tec. Din pacate nu imi aduc aminte cum se numea. Asta se intampla destul de recent. Si desi toata lumea manca guma Turbo, mie mi se parea prea tare si mestecam Mint, o guma cubica si verde cu un ambalaj la fel de verde.

Tin minte ca la sfarsit de saptamana mergeam la parinti si venea tata si ma lua vineri seara. Si mergeam pe jos si ne opream la magazinul de cartier si luam apa minerala Biborteni la sticla de sticla, nu ca acum de plastic. Ce gust bun avea. Si dadea sticle la schimb ca sa fie mai ieftin.

Cam atat pentru azi…

Ne mai amintim si in alta zi…

4 Comments

Filed under Uncategorized

Comanda Wu Xing

Aceasta discutie a a avut loc pe 30 mai 2010 ora 19:20. (replicile tipei Wu Xing sunt presupuse)

E: Buna ziuuuaa.. As dori si eu sa fac o comanda.

Tipa Wu Xing: Ati mai comandat de la noi?

E: Da, Elvis Apostol.

Tipa Wu Xing: Pe ce adresa?

E: Iuliu Maniu, nr XX…. Da, exact.

Tipa Wu Xing:  mai este numarul valabil?

E: Da este.

Tipa Wu Xing: Ok,  va ascult

E: As dori si eu o portie de orez Wu Xing….un pui shi-shuan(or however u write this:)) )….siiiii……o portie de furnici in copac…

Eu: De copac!

E: Pe copac….

Eu : DDDDEEE copac.

E: de copac.

Tipa Wu Xing rade…deci aveti o portie de orez Wu Xing, o portie de furnici de copac…si un porc shi-shuan.

E: nu nu…un pui shi-shuan

Eu: si bete….beteeee

E: si o portie de bete (rade) un set de bete…:)) …ok multumesc

p.s. comanda vine intr-o ora.

1 Comment

Filed under Uncategorized

Despre medicii de la salvare

M-a intrebat cineva acum ceva timp de ce nu am mai scris. Uite ca scriu. Cand m-am logat am vazut ca ultimul post este din decembrie. acum suntem in mai. ” pfaaai cum trece timpul…” mi-am zis in gand.

In fine, revenind…mi-as fi dorit sa scriu despre ceva mai vesel, sa impartasesc ganduri de copil de 23 de ani. Voi scrie in schimb despre medicii de pe salvare pentru care eu am un respect deosebit. Am in general un respect deosebit pentru totii medicii dar cei de pe salvare sunt “preferatii” mei. Scriu ” preferati” intre ghilimele pentru ca, desi mi se pare ca fac o treaba extraordinara mi-as dori sa ma intalnesc cu ei foarte rar, daca se poate deloc.

Nu a fost cazul noaptea trecuta cand mi-au trecut pragul casei la  ora 2 . Mama avea tensiune si se simtea cum nu se mai simtise niciodata. Nu stiu daca este o chestie despre care sa scrii pe blog dar am prea multe ganduri adunate in minte care nu ma lasa sa lucrez in liniste. ( da, sunt la serviciu, si intre 2 comenzi mai scriu 3 randuri).

Salvarea a venit foarte repede, in 5-7 minute maxim de cand a sunat tata. Nu ii inteleg pe cei care se plang ca salvarea vine dupa 2 ore de la apel. Oamenii aia nu stau la tigara si isi zic ” lasa-l bah sa astepte, ca nu e grav”. Nu! Oamenii aceia sunt trimisi in diferite locuri in functie de gravitatea situatiei. Daca te doare burta si chemi salvarea nu ar trebui sa te mire faptul ca intai vor merge dupa un om lovit de masina si aflat in mijlocul strazii in situatie grava.

Intra in tot felul de case, care mai de care. Intra in case de tigani, sunt amenintati de rudele celui bolnav, trebuie sa intre in contact cu oameni nespalati. Si o fac, o fac fara discriminare. Lucreaza in ture, iar la 3 noaptea ei sunt in misiune. Nu ai cum sa intelegi treaba asta daca te duci frumos dimineata la serviciu si scapi dupa-amiaza.

Mai aud uneori ” medicii de pe salvare sunt niste prosti”. Nu, nu sunt niste prosti ca d-asta au stat 6 ani in facultate, d-asta a durat nu stiu cati ani rezidentiatul. Sunt pregatiti pentru situatii extreme, stiu sa faca faza oricarei situatii si da, chiar stiu sa se poarte cu oamenii. Sunt rabdatori, dau explicatii pe larg si lucreaza rapid si profesionist.

Am intrat in contact cu ei de nenumarate ori, in special cand traia mamaie, si niciodata nu mi s-au cerut bani sau, niciodata vreun medic nu a lasat impresia ca ar dori vreo rasplata de orice fel.

Multe sunt cazurile in care efectiv au salvat vieti. Datorita lor cineva a trait. Presupun ca asta este rasplata suprema, sa stii ca ai facut ceva pentru cineva si datorita tie, acea persoana este acum in viata. Sunt oameni(ei, medicii) care au invatat sa nu puna la suflet, sa nu lase munca sa le afecteze viata de zi cu zi. Cu toate astea sunt sigura ca in cazul unui deces, medicul de pe salvare se va gandi la asta cand va pune capul pe perna, avand poate mustrari de constiinta: ” puteam sa fac mai mult, puteam sa il salvez” .

Sincer va doresc sa nu aveti de-a face cu ei in mod direct, dar ganditi-va la ei cand veti vedea acum o ambulanta cu sirena pornita pe strada. Merita tot respectul nostru.

p.s. mama se simte mai bine. va merge azi la cardiolog.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Despre fetele cu parul lung, licuricii de borcan si alte prostii

Azi am fost toata ziua cu gura pana la urechi. Nu imi explic fenomenul. Olivia mi-a spus ca sunt ca un licurici in borcan. Ma voi rezuma la varianta asta draguta 😛 . Voiosia a inceput de dimineata si inca nu s-a terminat. Am ras, am glumit, am mers zambind pe strada. Nu imi dau seama daca este din cauza sarbatorilor care se apropie, din cauza colegilor super tari pe care ii am la master sau din cauza ta care ma faci zilnic sa simt fluturi in stomac.

Ceea ce este si mai placut este ca ma uit in jur si vad ca nu sunt singura. Nu sunt singurul licurici.

In alta ordine de idei, ma uimesc in fiecare zi gandurile care imi pot trece prin minte.Dilema zilei de azi: daca esti fata si ai parul lung….excesiv de lung sa spunem (pana la fund) cum stai pe wc? Stiu, suna stupid, numai mintea mea putea sa debiteze astfel de lucruri.Mi-am intrebat colegii, iar Catalin presupune ca trebuie dat in jurul gatului(ca un fular), Olivia l-ar da in fata in timp ce altcineva ( nu am retinut exact cine) a sugerat ca ar trebui sa se tina de el.( whatever that means:P )

Din discutiile avute cu baietii am ajuns la concluzia ca acestia prefera fetele cu parul lung. Le accentueaza femininitatea, spun ei. Stefania este de parere ca parul trecut de jumatatea spatelui este scarbos.Eu personal am vazut fete cu parul scurt, chiar baieteste tunse carora le statea super bine.

Voi ce ziceti?

o seara buna,

Licuriciul din borcan 🙂

p.s. care este oare femininul de la “licurici”?

6 Comments

Filed under Uncategorized

Leapsa de la Olivia

Acum doua zile am primit o leapsa de la Olivia. Ia sa vedem:

1. Dacă ai putea să intri și să trăiești într-o carte, care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! (Dar într-un film? Dar într-un cântec?)

Sincer, Harry Potter. Lume magica si carte captivanta. Ajunsesem sa uit sa ma duc la baie din cauza ei. Ca film cred ca “The notebook” ( i know, girlish) sau Shinning trough. Partea cu cantecul nu am inteles-o.

2. Dacă ai putea să-ți alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?

I love my name. Inainte nu imi placea Emanuela in schimb eram moarta dupa Ema. De la o vreme am observat ca atunci cand fac o rezervare/ programare etc. ma recomand cu Emanuela. Hmm…Daca as fi de gen opus? Probabil ca Serban sau Matei.

3. În ce altă țară ai vrea să trăiești pentru 1 an și de ce?

Cred ca mi-ar placea sa traiesc in Spania sau Franta. Mi se par fermecatoare. Am vazut pozele unor amici si mi s-au parut fascinante stradutele mici, vederea la mare, pietele, parcurile. Cu cat stau sa ma gandesc mai mult cu atat imi vin mai multe idei. Mi-ar placea si in Polonia ( din motive subiective).

4. Care e visul cel mai neobișnuit pe care l-ai avut și pe care ți-l amintești?

Cand am visat ca am cazut cu liftul si am murit.

5. Povestește o zi din viața ta imaginându-ți că ești un animal.

I love dogs so I assume I would be a dog-a fluffy Golden Retriever. Sa ies cu stapanii in parc si copiii sa se apropie de mine fara teama. Sa alerg toata ziua si sa imi snifai stapanii. Iar seara sa adorm in cosul meu.

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi această persoană și de ce ai ales-o?

Cred ca as trai in pielea unui baiat. Pura curiozitate.

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ți-ar fi primele gânduri și ce ai face prima dată?

Cred ca as innebuni.

Ii pasez leapsa lui Lori.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Despre calatorii, aeroporturi si fluturii de aeroport

Imi plac aeroporturile. Pana vara trecuta nu stiam nimic despre ele. Nu mai zburasem deloc. Mi s-a spus:”either u love it or u hate it”. Well, i loved it. Si de fiecare data cand trec pe langa un aeroport sau mai ales cand vad un avion decoland sau aterizand….am fluturi in stomac. Este o senzatie nemaipomenita. Aeroportul sugereaza atat inceputul cat si sfarsitul unei calatorii. Am si dormit in aeroport de vreo cateva ori. Nu de placere, desigur, ci pentru ca nu aveam alta alternativa la momentul respectiv.
Cu siguranta cei mai multi fluturi de aeroport ii am cand plec intr-o calatorie. Incepe de acasa. Pe drum trec in revista mental tot ce trebuia sa iau. Un nou val de fluturi vine cand ajung la aeroport si ii vad si pe altii ca mine. Check-in…bagajul s-a dus…am ramas cu biletul in mana. Security check si apoi asteptarea. Tresar de fiecare data cand o aud pe tanti la microfon ca zice ceva. Boarding-alt val de fluturi. Imi gasesc locul si ma asez…si astept sa se aseze si ceilalti. Aproape ca am  invatat pe dinafara instructajul pe care ni-l fac membrii echipajului. Am centura legata si daca am noroc sunt langa geam. Si astept. Fluturii se strang in roiuri cat mai mari. Avionul s-a pus in miscare. Merge incet. Inca putin si se opreste. Se incing motoarele. Si porneste…din ce in ce mai repede. Sunt mii de fluturi in tot avionul. Ai mei si ai altora. Nu exista sa n-ai niciun fluture in astfel de momente. Cladirile apar ca niste cutii de chibrituri din ce in ce mai mici iar masinile par niste gandacei colorati. In cateva minute esti deasupra norilor. O mare de vata pufoasa. Si simti cum avionul merge cu viteza constanta. Si parca timpul se opreste. It’s just u, the clouds and the butterflies.
Si stii ce mai e placut? Atunci cand dupa aterizare, iti deschizi telefonul si primesti mesaj cu “Bun venit in tara X”…sau cand capitanul sau un membru al echipajului iti spune “Am aterizat cu bine. Suntem in aeroportul Y. ora locala este…iar afara sunt nu stiu cate grade”. Si ajung in alt aeroport. Alta forfota…aceiasi fluturi.:)
Tin minte cand am ajuns vara trecuta inapoi acasa. Aterizasem pe Otopeni iar eu impreuna cu P.(P- de la Phlavius:P ) si C. ne uitam unii la altii si ne gandeam…”Gata? S-a terminat? Nu trebuie cumva sa plecam in alta parte? Sa luam alt avion?” Ne parea rau ca se terminase.
Am stat o saptamana in casa cu laptopul in brate in pat si din cand in cand o sunam pe P.
“-Bah P. esti ok?
-Nu bah, vreau inapoi. M-am trezit si va cautam prin casa.”
….i miss that feeling….Am ascultat in perioada aia non-stop melodia asta…si o asociez involuntar calatoriilor…si mi se face pielea de gaina de fiecare data cand o aud.

Dar…hey…vine vara viitoare, nu?:)

6 Comments

Filed under Uncategorized

La maxim…ca sa nu fie prea tarziu

Traieste viata la maxim…asa mi s-a spus de cateva ori. Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima. De ce uneori realizam cat de mult tinem la un lucru abia dupa ce l-am pierdut? O facem inconstient. Incercam sa ne standardizam viata. Sa o planuim. Sa urmam planul. Pana la varsta aia realizez cutare lucru. Dupa care ma ocup de urmatorul lucru. Si de sufletul nostru cand ne mai ocupam? Ar trebui sa invatam de la copiii mici. Ei se bucura cand vad un fluture colorat trecand pe langa ei, stiu sa se bucure cand e soare afara sau cand ninge cu fulgi mari. Stiu sa se entuziasmeze la fiecare val care se apropie indraznet de mal.
Sa invatam sa deschidem ochii. Sa urmarim ce se intampla in jurul nostru. Sa urmarim cum apare iarba verde primavara. Sa simtim mirosul fiecarui anotimp cand iesim din casa. Sa ne aducem aminte ce frumos este sa simti fluturi in stomac.
Tu…ii simti?

3 Comments

Filed under Uncategorized